Un studiu interesant al cercetătorului australian Joshua Burns și al echipei sale a evaluat impactul pe care chirurgia ortopedică îl are asupra pacienților tineri cu Charcot-Marie-Tooth.

21 de pacienți copii cu diferite forme de CMT (în principal CMT1A) au participat la studiu și un singur chirurg a efectuat chirurgie pediatrică ce a implicat atât oase, cât și tendoane și părți moi (transpoziții, osteotomii). Autorii au comparat rezultatele intervenției cu istoricul natural al bolii altor 206 copii de aceeași vârstă, folosiți ca grup de referință pentru a evidenția orice diferențe.

După operație, pacienții au avut 6 săptămâni de repaus, ceea ce nu este recomandabil celor ce au CMT pentru că tind să piardă ușor tonusul muscular. Dimpotrivă, reabilitarea precoce s-a dovedit foarte utilă la pacienții adulți. Autorii au descoperit că, datorită operației, a existat o îmbunătățire a alinierii piciorului și a dorsiflexiei, iar pacienții au înregistrat o scădere cu 60% a căderilor.

Cu toate acestea, rezistența musculară, funcționalitatea și calitatea vieții pacienților cu Charcot-Marie-Tooth (chestionarul a fost completat de părinți) care au suferit o intervenție chirurgicală nu s-au îmbunătățit. Autorii au emis ipoteza că acest lucru se datorează faptului că acești pacienți nu au efectuat fizioterapie, de care probabil ar fi beneficiat, deoarece, după o operație chirurgicală, este necesar să se retragă întregul sistem neuromusculoscheletal și controlul neuromuscular.

În cele din urmă, autorii observă că tipul intervențiilor și calendarul trebuie calibrate corespunzător.