Numele meu este Iacob Adrian Marian, am 22 de ani și sunt din Bacău. Povestea mea CMT a început în 2011 la București după mai multe investigații.

Deși sunt un optimist, această afecțiune mi-a îngreunat pașii în sensul propriu al acestui cuvânt. Oboseala și mersul greoi m-au țintuit în niște cârje pe care le folosesc pentru a mă mai putea deplasa. Pe afară merg cu o tricicletă, iar tinerețea și jovialitatea ce mă caracterizează mă fac să privesc cu entuziasm și înțelegere privirile celorlalți care, din păcate, uneori sunt discriminatorii.

Dincolo de fiecare apus de soare, vine o nouă zi… Iubesc viața și sper ca într-o zi voi zbura dincolo de nori, acolo unde nu sunt limite. Nu mă gândesc că mă așteaptă un scaun rulant, ci un tratament undeva, cândva.

Sunt pasionat de astronomie, citesc despre asta, ma uit la documentare si, in egala masura, iubesc muzica. Viata nu e facuta pentru a ne plange de mila ci pentru a o trai cu bune si rele, asa cum e ea, si mereu cu capul sus.

Articol scris de Nicoleta Poganu