Persoanele cu dizabilități și animalele de companie

Interviu acordat de Larisa Todirică, medic veterinar, pentru Asociația Charcot Marie Tooth România, cu ocazia Zilei Internaționale a Animalelor.

 

• Bună, Larisa! Mă bucur să ne întâlnim și aici. Ai vrea, te rog, să te prezinți?

Bună, Nicoleta. Înainte de a mă prezenta, țin să menționez faptul că îți mulțumesc enorm pentru această invitație și admir munca ta pentru toate sufletele nevinovate, care cu siguranță îți sunt profund recunoscătoare. Mă numesc Todirică Larisa, sunt medic veterinar de aproximativ 2 ani și activez în cabinetul veterinar Vetlink, alături de niște colegi minunați. Pot spune că am ales această profesie din dorința de a ajuta aceste suflete inocente și nevinovate. Adevărul este că, de la vârsta fragedă de 3 ani, visul meu era ca într-o bună zi să devin medic veterinar, așa că am ales să parcurg acest drum.

• Noi colaborăm de mulți ani datorită activității mele în protecția animalelor și, pe lângă o bună comunicare, am găsit în echipa Vetlink multă empatie, dăruire și umanitate. Cât de greu este să le explici oamenilor ce înseamnă îngrijirea corectă a unui animăluț de companie?

Nu consider că este dificil să ofer informațiile necesare proprietarilor, ci mai degrabă contează modul în care sunt transmise aceste informații de către medic și felul în care proprietarii le înțeleg. În prezent, cu toate rețelele de socializare și sursele de informație disponibile, proprietarii au acces nelimitat și gratuit la diverse sfaturi despre îngrijirea corectă a unui animal de companie, indiferent de specie. Totuși, acest lucru nu înseamnă că toate informațiile sunt veridice și corecte. De multe ori este necesar ca acestea să fie confirmate sau infirmate de către un medic veterinar.

Sunt proprietari care au mai avut în trecut un animal de companie și au o anumită bază de cunoștințe în privința îngrijirii acestora, precum și o serie de reguli privind ce este recomandat sau interzis. Însă sunt și proprietari care, pentru prima dată, iau decizia de a introduce un nou membru în familie și doresc să se informeze în acest sens.

În ceea ce privește informarea proprietarilor pentru o îngrijire corespunzătoare, din punctul meu de vedere, niciodată informațiile oferite într-o singură întâlnire nu vor fi suficiente pentru a explica în detaliu ce înseamnă îngrijirea corectă a unui animal, fiind atât de multe aspecte de discutat. Da, există anumite reguli generale, și noi, medicii veterinari, am încercat să simplificăm și să sintetizăm o listă de reguli clare despre ce se poate face și ce nu. Totuși, în anumite situații, trebuie să adaptăm aceste reguli în funcție de fiecare animal și de nevoile sale specifice.

Îngrijirea animalelor de companie

• Pentru că majoritatea oamenilor adoptă câini și pisici, ai vrea, te rog, să parcurgem împreună pașii pentru o îngrijire corectă? Ce facem cu puii, dar și cu adulții?

Înainte de a lua decizia de a introduce un nou membru în familie, trebuie să ne informăm foarte bine despre ce presupune această hotărâre și să fim conștienți că un animal implică o responsabilitate financiară și emoțională. Mai pe scurt, odată ce ne hotărâm să adoptăm un animal de companie, trebuie să ne „abonăm” și la un medic veterinar. Glumesc uneori cu proprietarii: „Ți-ai luat animal, ți-ai făcut abonament la veterinar!”. Personal, ca proprietar, aș alege un medic veterinar cu care pot relaționa ușor, care este transparent și care poate răspunde la orice întrebare, oricât de simplă ar părea.

Revenind la întrebare, fie că vorbim de pui sau de adulți, primul lucru de care avem nevoie este un mediu liniștit, primitor și călduros. Puii se adaptează mai ușor la orice mediu, însă, în cazul adulților, situația poate fi mai complicată. Majoritatea animalelor reușesc să se adapteze – unele mai repede, altele treptat – dar uneori este nevoie de un efort suplimentar din partea noastră pentru a-i ajuta să se acomodeze.

Când vine vorba de sănătatea prietenilor noștri necuvântători, trebuie să acordăm o atenție deosebită încă din primele zile de viață. Un rol foarte important în sănătatea animalelor de companie îl constituie nutriția, care trebuie adaptată în funcție de vârstă, talia animalului la maturitate și nevoile acestuia. Dietele veterinare disponibile pe piață pentru câini și pisici sunt concepute astfel încât să contribuie la dezvoltarea sănătoasă a organismului încă de la vârste fragede, fiind o sursă bogată de vitamine și minerale. În cazul câinilor, aceste diete trebuie adaptate în funcție de talia animalului la maturitate, deoarece greutatea poate varia considerabil în funcție de rasă, existând rase de talie mică până la rase de tip gigant.

Al doilea pas pentru o îngrijire corespunzătoare este vizita la veterinar, pentru un consult clinic care stabilește dacă animăluțul este clinic sănătos și se poate începe schema de deparazitare și vaccinare. Deparazitarea internă, atât la pisici, cât și la câini, se poate realiza de la vârsta de două săptămâni și de la greutatea de 500 g, iar pentru deparazitarea externă, animalul trebuie să aibă vârsta de 6 săptămâni și greutatea de 800 g. O importanță deosebită o are deparazitarea internă, fiind recomandat să se înceapă cât mai timpuriu, mai ales dacă se suspectează sau confirmă o infestație parazitară a mamei sau a cuibului. Un alt aspect important în viața necuvântătoarelor îl reprezintă vaccinarea. În cazul pisicilor, schema de vaccinare începe la vârsta de 8 săptămâni, însă în cazul câinilor, schema se poate începe mai devreme, la vârsta de 4-6 săptămâni.

Sterilizarea animalelor de companie

• Aș vrea tare mult să vorbim despre importanța sterilizării. Este un mit sau o realitate că femela trebuie să fete măcar o dată înainte de a fi sterilizată? Este sterilizarea o intervenție imperioasă și benefică? Care sunt riscurile și care sunt beneficiile? La ce vârstă se recomandă?

Sterilizarea reprezintă o metodă de contracepție ireversibilă pentru femele, iar castrarea, pentru masculi. Intervenția chirurgicală de sterilizare/castrare presupune anumite riscuri reduse pentru pacienții clinic sănătoși. De aceea, este recomandată evaluarea pacientului înainte de orice intervenție, aceasta incluzând:

• Analize de sânge: hematologie și biochimie, pentru verificarea parametrilor renali și hepatici
• Evaluare cardiologică
• Teste de coagulare a sângelui
• Ecografie abdominală

Sterilizarea la femele se poate realiza prin două metode:

• Ovariectomie: presupune extirparea chirurgicală a ovarelor
• Ovariohisterectomie: presupune extirparea chirurgicală a ovarelor împreună cu uterul.

Vârsta optimă pentru sterilizare este următoarea:

• Pisici: în jurul vârstei de 6 luni, înainte de primul ciclu estral, și greutatea de aproximativ >2 kg
• Câini de talie mică: 6 luni
• Câini de talie medie: 6-8 luni
• Câini de talie mare: 18 luni
• Câini de talie gigant: chiar 24 de luni.

Printre beneficiile sterilizării putem menționa în primul rând suprimarea căldurilor, care sunt un chin atât pentru animal, cât și pentru proprietar; reducerea numărului de animale fără stăpân; prevenirea lactației de pseudogestație (lactație falsă), care se poate complica oricând în mastite. Un alt beneficiu important, des întâlnit în medicina veterinară, este prevenirea cancerului mamar, uterin și/sau ovarian, precum și a piometrului. Toate aceste afecțiuni pot fi prevenite prin sterilizarea animalului, procentul de cancer mamar scăzând semnificativ dacă femela este sterilizată. Acest aspect se aplică și masculilor. Chiar dacă femelele sunt mai predispuse la tipuri de cancer ale organelor reproductive, masculii nu sunt complet în afara pericolelor. Procedura la masculi se numește orhidectomie și constă în extirparea testiculelor.

Totodată, ca o mențiune, în România, proprietarii sunt obligați prin lege să sterilizeze/castreze toți metișii.

Igiena și deparazitarea periodică a animalului de companie

• Este adevărat că sănătatea prietenilor noștri blănoși înseamnă și sănătatea noastră, a oamenilor? Cât de importantă este igiena și deparazitarea periodică? Poți să ne spui dacă există boli transmisibile între animale și oameni?

Da, este foarte adevărat. Există anumite afecțiuni care se transmit de la animale la oameni, cunoscute sub denumirea de zoonoze. Din acest motiv, vaccinarea, deparazitarea periodică și menținerea unei igiene corespunzătoare sunt esențiale pentru a preveni transmiterea acestor boli. Cea mai importantă zoonoză este rabia (turbarea), care este mortală atât pentru oameni, cât și pentru animale. Chiar dacă mulți proprietari cred că riscul de infestare este redus, este important să reamintim că România nu este o țară indemnă de rabie, iar recent a fost depistat un câine cu rabie. Pe lângă rabie, mai putem enumera și alte zoonoze, cum ar fi tuberculoza, tetanosul, bruceloza, leptospiroza și toxoplasmoza, acestea fiind doar o parte din bolile transmisibile la oameni.

O altă boală importantă este hidatidoza, cauzată de parazitul Echinococcus granulosus, care formează chisturi hidatice, cu predilecție hepatice, dar care pot afecta și alte organe. Este o afecțiune periculoasă pentru oameni, care se pot infesta de la câini, aceștia fiind gazde intermediare. Deparazitarea periodică ajută la prevenirea infestării cu această larvă. De ce să ne punem viața în pericol considerând că animalul nostru este „sănătos și nu are nevoie de deparazitare”? Respectarea anumitor reguli și recomandări ne protejează atât pe noi, cât și pe cei din jur. Igiena este, de asemenea, foarte importantă. Există afecțiuni dermatologice care se pot transmite, cum ar fi bacteriozele și micozele, printre care se numără Microsporum, tricofiția și rickettsiozele.

Închei răspunsul meu la întrebarea ta printr-o simplă frază: este foarte important să asigurăm sănătatea și bunăstarea animalelor noastre pentru a putea fi și noi sănătoși alături de ele, mai ales în ceea ce privește afecțiunile transmisibile de la animal la om.

• Am întâlnit oameni care, din dorința de a face bine, au provocat mai mult rău. Mă refer aici la utilizarea produselor neadecvate pentru deparazitare, îmbăierea frecventă cu produse cosmetice pentru uz uman, transportul neadecvat și hrănirea incorectă. Ai întâlnit astfel de cazuri în activitatea ta profesională? Ai dori să ne vorbești puțin despre ce înseamnă o conduită corectă pentru a evita astfel de greșeli?

Îngrijirea corectă a animalului de companie

Din fericire, pot spune că nu am întâlnit prea multe astfel de cazuri aici, în Reșița, deoarece clienții care ne trec pragul sunt, în general, foarte implicați în bunăstarea animalelor lor de companie. Aceștia sunt atenți la produsele pe care le folosesc, la deparazitările periodice și la vaccinări. Păstrează o legătură constantă cu noi, medicii veterinari, și nu iau decizii fără să ne consulte mai întâi. Cu toate acestea, am auzit de cazuri în care animalele au murit din cauza folosirii unor produse de deparazitare necorespunzătoare, deși erau destinate acelei specii, dar concentrația folosită a fost mai mare decât cea recomandată pe prospect. De asemenea, utilizarea produselor pentru îmbăierea și deparazitarea ovinelor la câini sau pisici, ceea ce încă se practică, reprezintă un risc major și poate duce la moartea animalului.

Cu siguranță, suntem nevoiți să ne îmbăiem animalele din diverse motive, mai ales dacă locuiesc în casă cu noi. Totuși, este esențial să folosim produse special concepute pentru ele și să evităm îmbăierile excesive, deoarece fiecare piele are o barieră liposolubilă care protejează împotriva patogenilor. Îmbăierea excesivă poate deteriora această barieră și poate deschide porți pentru infecții. Desigur, există excepții în cazul anumitor afecțiuni dermatologice, unde șamponarea frecventă cu produse speciale este necesară.

Cât despre conduita corespunzătoare, tot ceea ce trebuie să faci ca proprietar este să urmezi recomandările medicului veterinar și să nu administrezi absolut nimic fără a te consulta în prealabil cu acesta.

Analizele de sânge și teste specifice

• Ce ne-ai putea spune despre analizele de sânge și testele specifice (virusuri, bacterii, micoze, paraziți)? Când este recomandat să efectuăm astfel de investigații?

Așa cum am menționat și mai sus, analizele de sânge sunt foarte importante înainte de orice intervenție chirurgicală, dar nu doar atunci. Se recomandă efectuarea unui set complet de analize (hematologie + biochimie), ecografie abdominală și consult cardiologic cel puțin o dată pe an, până la vârsta de aproximativ 5-6 ani. Ulterior, intervalul ar trebui redus la jumătate, adică la 6 luni.

Prin efectuarea regulată a analizelor de sânge, putem monitoriza parametrii renali, hepatici și celulele sanguine, astfel încât orice modificare să fie observată la timp. Acest aspect este deosebit de important la feline, deoarece insuficiența renală este frecvent întâlnită la ele. De fapt, 1 din 3 pisici este diagnosticată cu insuficiență renală, iar aceasta nu este asociată doar cu vârsta, afectând și pisicile tinere. De fiecare dată când aducem un nou membru în casă, în special în situațiile în care avem deja alte animale din aceeași specie, se recomandă efectuarea testelor rapide pentru afecțiuni transmisibile. Chiar și dacă nu avem alte animale, este recomandat să facem aceste teste pentru a ne asigura că noul animal este sănătos înainte de a începe schema de vaccinare.

Ca prim pas, se recomandă testarea rapidă pentru afecțiunile împotriva cărora urmează să se realizeze imunizarea, și anume:

• pentru pisici: panleucopenie;
• pentru câini: distemper și parvoviroză, chiar dacă nu prezintă simptome, deoarece aceste virusuri pot fi în perioada de incubație.

Se pot efectua și alte teste rapide pentru diverse afecțiuni la ambele specii, însă personal recomand, de cele mai multe ori, testarea PCR, care este mai precisă.

Dacă din diverse motive nu este posibilă realizarea acestor teste, se recomandă izolarea noului animal în locuință pentru o perioadă de 14 zile, timp în care trebuie monitorizată starea sa generală.

Comunicarea eficientă cu medicul veterinar

• Larisa, când vorbesc cu tine, îmi amintesc — parcă a fost ieri — de pisoiul Nino mic, pe care l-ai salvat la limita dintre viață și moarte. Din punctul meu de vedere, există trei aspecte imperios necesare pentru a reuși atunci când blănoșii noștri pot fi salvați: stăpânul să își cunoască foarte bine animăluțul, să comunice clar și concret cu medicul veterinar, iar acesta să intervină prompt. Ai dori, te rog, să ne spui cât de importantă este comunicarea medic-proprietar în cazul unui animăluț de companie?

Din punctul meu de vedere, comunicarea între medic și proprietar este cel mai important aspect în medicina veterinară. De ce spun asta? Pentru că noi, ca medici, în momentul în care consultăm un pacient, nu putem întreba animalele ce ne-ar interesa pentru a obține un tablou clinic complet și a realiza o anamneză corectă. Animalul se află undeva la mijloc, în această relație medic-proprietar.

De multe ori, unii proprietari au tendința de a ascunde anumite informații, de a ne oferi informații eronate sau chiar de a intra într-o stare de panică atunci când vine vorba despre sănătatea animăluțului. Pe baza a ceea ce ne spun proprietarii, noi putem evalua seriozitatea și gravitatea situației. Totodată, această comunicare trebuie să fie bidirecțională și presupune muncă în echipă. Veterinarul, la rândul său, trebuie să informeze proprietarul în legătură cu sănătatea animalului, cu evoluția acestuia, ce presupune diagnosticul și prognosticul, și să se asigure că proprietarul a înțeles pe deplin indicațiile și afecțiunea animalului. Din experiența mea, pe lângă consultul efectuat pacienților și examenele complementare prin care îmi formez o idee despre prognostic, acesta poate fi ajustat în funcție de comportamentul animalului acasă și de ceea ce îmi comunică proprietarul.

Responsabilitatea față de animalele de companie

• Pentru că această campanie se adresează, în primul rând, persoanelor cu dizabilități, iar noi, iubitorii de animale, știm câtă bucurie ne aduc în viață prietenii noștri necuvântători, cred că este important să înțelegem și responsabilitatea pe care o avem față de ei. Ce înseamnă această responsabilitate din punctul tău de vedere, ca medic veterinar? Ce recomandări ai pentru cei care au sau se decid să adopte un animal de companie?

Așa cum am menționat mai devreme, odată ce iei decizia de a adopta un animal, trebuie să conștientizezi că acesta va deveni un nou membru al familiei și va implica o responsabilitate din toate punctele de vedere. Ce pot sfătui este să ne informăm suficient înainte de a adopta un animal și să fim 100% siguri că ne dorim acest lucru și că putem dedica timp, energie și resurse financiare. Este o responsabilitate, nu doar emoțională, ci și financiară, iar odată ce facem acest pas, nu mai putem da înapoi. Un animal este un suflet, nu un obiect. Chiar dacă poate nu considerăm că animalele au conștiință la fel ca oamenii, acest lucru nu ne dă dreptul să le tratăm cu nepăsare sau să le rănim.

Despre medicul veterinar Larisa Todirică

• M-aș bucura tare mult ca la finalul articolului nostru să ne vorbești puțin despre tine, despre echipa Vetlink Reșița, despre bucuria pe care o simțiți atunci când contribuiți la schimbarea în bine a atâtor vieți, și despre ce înseamnă această profesie nobilă pentru tine.

Desigur. Despre mine pot spune că sunt o persoană sinceră, directă, miloasă, sufletistă și empatică, dar cu un paravan de seriozitate. Totodată, sunt transparentă și întotdeauna comunic exact ce gândesc. Când vine vorba de sănătatea unui animăluț, seriozitatea și sinceritatea devin esențiale, iar eu le transmit proprietarilor tot ce este necesar să știe. Mă asigur că au înțeles mesajul și că sunt conștienți de gravitatea situației, dacă este cazul. Empatizez cu proprietarii, pentru că și eu sunt proprietară de animale, dar empatizez și mai mult cu animalele în sine.

Cât despre echipa Vetlink, nu am suficiente cuvinte de laudă pentru ei. Încă din prima zi în cabinet, m-au primit cu brațele deschise, m-au ghidat și m-au învățat medicina veterinară, cum să comunic cu proprietarii, cum să gândesc ca un medic internist și cum să îmi fac munca cât mai bine posibil. Am admirat întotdeauna faptul că reușesc să îmbine munca cu plăcerea, probabil pentru că motivele pentru care am ales această meserie sunt asemănătoare. Sunt persoane minunate, dedicate și foarte muncitoare, care depun eforturi constante pentru a deveni medici cât mai buni, prin aprofundarea cunoștințelor și experienței.

Tot aici pot spune că am învățat ce înseamnă munca în echipă și cum să ne unim forțele pentru același scop. De cele mai multe ori, toți pacienții aflați în tratament la noi beneficiază nu doar de atenția unui singur medic veterinar, ci de a întregii echipe. Fiind patru medici în echipă, chiar dacă fundația cunoștințelor noastre medicale este aceeași, fiecare dintre noi are propriul mod de gândire și abordare a pacienților. Împreună încercăm să găsim cea mai bună soluție pentru fiecare caz în parte. Iar când reușim să salvăm un animal dintr-o situație aproape imposibilă, fericirea și satisfacția pe care o simțim sunt de nedescris.

Din păcate, sunt și zile mai dificile, perioade în care întâlnim cazuri cu șanse reduse. Ne dorim să facem mai mult pentru acele animale, chiar dacă știm că orice încercare ar putea să nu aducă rezultatul dorit. Cu toate acestea, mergem înainte, ne susținem reciproc și ne străduim să păstrăm o atitudine pozitivă, pregătiți să întâmpinăm următorul pacient.

• Îți mulțumesc că ai acceptat acest interviu și îți doresc mult succes în continuare. Atât tu, cât și colegii tăi, aveți toată stima, aprecierea și afecțiunea mea. Sunteți minunați cu toții!

Îți mulțumesc și eu pentru invitație! Sunt profund recunoscătoare că ne-ai oferit această oportunitate de a realiza acest articol. Respectul și aprecierea sunt reciproce, și te admirăm foarte mult pentru ceea ce faci și pentru implicarea ta. Îți dorim mult succes în continuare și putere să continui să oferi ajutor acestor suflete minunate.

Acest interviu a fost realizat de Nicoleta Poganu în cadrul campaniei „Persoanele cu dizabilități și prietenii necuvântători”.