Persoanele cu dizabilități și animalele de companie

Interviu acordat de Flavius Buru, membru CNEC (Centrul Național de Educare Canină), pentru Asociația Charcot Marie Tooth România, cu ocazia Zilei Internaționale a Animalelor.

• Bună, Flavius! Mă bucur să ne întâlnim și aici. Aș vrea să te rog să te prezinți.

Bună, sunt Flavius Buru, în prezent jandarm în rezervă (pensionar din 1.09), membru CNEC (Centrul Național de Educare Canină) și din 21.09 voi fi lector la Cursul de dresori organizat de Cabinetul interdisciplinar din Craiova.

• Noi ne cunoaștem de ceva timp, de când ai venit la câinii mei împreună cu prietenul și colegul tău. Faceți echipă faină. Știu că tu ești și lector la cursul de dresaj și faci și antrenament cu echipa de urmă. Ai vrea să ne vorbești puțin despre activitatea ta?

Sunt membru CNEC aderent din toamna lui 2016 și activ din 2018 și am fost conductor câine de serviciu cu câine de urmă din 2007. În această perioadă am acumulat ceva experiență în munca cu câinii, fapt pentru care am fost cooptat de profesorul Liviu Ionescu să îl sprijin în procesul de formare a dresorilor. Tot datorită experienței și în urma susținerii unui examen-workshop la începutul lunii septembrie anul acesta, am devenit membru în echipa de urmă a CNEC, echipă ce în viitor va participa la mai multe concursuri naționale și internaționale.

•Pentru că, odată cu această campanie, ne adresăm persoanelor cu dizabilități, ne spui, te rog, cum poate fi dresat un câine pentru a ajuta un posibil stăpân care se confruntă cu limitări fizice?

Atunci când vorbim de integrarea unui câine într-o familie, trebuie mai întâi să ne gândim la selecția unui pui care să corespundă nevoilor familiei și, totodată, ca, la maturitate, nevoile câinelui să se alinieze posibilităților familiei care l-a adoptat. Din momentul în care câinele intră în familie, începe un proces de educație astfel încât câinelui să îi fie clar locul și rolul în familie. Dacă suntem consecvenți și coerenti cu el în procesul de educație, câinele se va adapta fără probleme. Deci, ceea ce contează este selecția și educația adaptată familiei și nevoilor ei.

• Un subiect pe care îmi doresc să-l abordăm este cel al câinilor ghizi. Ce fel de câine poate deveni câine ghid? Ce este, de fapt, câinele ghid? Prefer să mă exprim altfel: cine este sau cum poate deveni un câine ghid?

Din cunoștințele pe care le am, un câine ghid este un câine care ajută un nevăzător să se deplaseze. Pentru ca un câine să devină câine ghid este necesar să treacă printr-un proces de selecție extrem de riguros, în care se insistă pe temperamentul câinelui. Acesta trebuie să fie normoreactiv, fără anxietăți auditive, cu instinct de vânătoare scăzut și robust, și, atunci când apare o situație critică, să rămână calm. De asemenea, câinele trebuie să urmeze un proces lung și anevoios de dresaj pentru a deveni câine ghid.

• Cât durează un astfel de dresaj, cui se adresează și cât de dificili sunt pașii pentru a avea un câine ghid? Cum ar trebui să procedăm, pas cu pas?

Procesul întreg durează între 18 și 24 de luni și, de obicei, se împarte în mai multe etape. În primă instanță, după selecție, câinele este încredințat unei familii experimentate, unde parcurge un program prestabilit de educație. La vârsta de 10-12 luni începe dresajul efectiv pentru a deveni câine ghid. În timpul dresajului, câinele este supus permanent la examene care îi ajută pe instructori să identifice un beneficiar cu care câinele se potrivește. Beneficiarul, împreună cu câinele, continuă antrenamentele sub supravegherea instructorilor, după care câinele este încredințat familiei beneficiarului și urmează o perioadă de monitorizare. Dacă toate lucrurile sunt în regulă, câinele devine câine ghid. Având în vedere că acest proces durează foarte mult și că, în general, aproximativ 20% dintre câinii care intră în program reușesc să devină câini ghizi, costul unui astfel de câine ghid este foarte ridicat. Accesul la un astfel de câine este îngreunat și de faptul că trebuie să te înscrii pe o listă, să aștepți subvenții și să te potrivești cu unul dintre câinii disponibili; doar astfel poți beneficia de serviciile unui câine ghid.

• Ai vrea, te rog, să ne spui ce abilități dobândește un astfel de câine? Este potrivit doar pentru nevăzători sau și pentru persoane care suferă de alte dizabilități? Poți dezvolta puțin acest subiect?

Cea mai importantă abilitate a unui câine ghid este de a nu-și pune beneficiarul în pericol. El trebuie să se oprească ori de câte ori apare un potențial pericol și, de asemenea, să fie tolerant, astfel încât ieșirile în afara casei să nu reprezinte un factor de stres pentru câine. Un câine ghid poate fi util și altor persoane cu dizabilități, nu doar celor cu dizabilități de vedere, dar ar trebui să fie selecționat și instruit pentru a răspunde nevoilor specifice ale acestora.

•Legislația din România ne ajută în vreun fel din acest punct de vedere? Care sunt drepturile oamenilor și ale câinilor ghizi? Au acces peste tot? Se lovesc de limite nelegiferate? Sigur că discutăm pe baza informațiilor pe care le ai tu. Pot exista și reglementări pe care să le omitem, deși m-aș bucura să avem cât mai multe informații despre prietenii noștri necuvântători atât de speciali.

Legislația din România este interpretabilă și, chiar dacă are și aspecte pozitive, lipsa de informare a oamenilor reprezintă un obstacol mai greu de depășit decât ambiguitățile din legislație.

• Mă gândesc că orice câine are dreptul și merită să fie fericit. Sunt suflete care ne aduc bucurie, dar față de care avem și responsabilități. Noi trebuie să le aducem aceeași bucurie. Cum îngrijim un astfel de câine? Necesită o îngrijire specială față de ceilalți prieteni blănoși care ne aduc soare în suflet?

Partea de îngrijire fizică este aproximativ aceeași ca pentru un câine de muncă, dar partea de îngrijire psihică este mai amplă.

•Te rog să-mi spui părerea ta despre parteneriatul persoană cu dizabilități-câine ghid. Care este rețeta succesului din punctul tău de vedere? Eu am în minte un singur cuvânt: încrederea.

Dacă ar fi să o exprim într-un cuvânt, ar fi corectitudinea. Adică să fim corecți cu posibilitățile, cu așteptările și cu nevoile câinelui.

•Ce părere ai, însă, și despre alți câini potriviți pentru a fi adoptați de persoane cu dizabilități? Aici nu mă refer la nevăzători, ci la alte suferințe. Sunt unii câini mai ușor de dresat decât alții? Chiar dacă animalele au caractere și trăsături diferite, mă gândesc că ceea ce oferă omul, „stăpânul”, este extrem de important.

Orice persoană cu discernământ poate avea un câine, dar, repet, selecția câinelui trebuie să fie făcută în concordanță cu posibilitățile familiei.

•Stăpân potrivit-câine potrivit? Ce părere ai?

Mă gândesc că iubirea, încrederea și responsabilitatea unei educații corecte, cu blândețe, aduc succes și fericire ambilor parteneri, oameni și câini. Omul potrivit să dețină un câine este acela care poate accepta limitele și nevoile câinelui, pentru că nu există ființă perfectă sau perfectibilă.

•Flavius, mi-ar plăcea tare mult ca, în încheiere, să ne spui părerea ta despre rolul unui câine în viața unui om, cu atât mai mult dacă e vorba despre persoanele cu dizabilități.

În ce mă privește, nu mi-aș vedea viața fără prietenii blănoși.

Rolul câinelui în viața omului este același pe care îl are omul în viața câinelui: să îi aducă diversitate, sprijin și suport, atât fizic, cât și psihic.

•Eu îți mulțumesc că ai acceptat acest interviu, mă bucură orice colaborare cu tine și cu voi (știi că te poți baza pe mine) și îți doresc mult succes în toată activitatea.

Îți mulțumesc, de asemenea, pentru încrederea pe care ne-ai arătat-o atât mie, cât și echipei din care fac parte, și pentru modul în care interacționăm cu câinii și pentru ideea de bunăstare a animalelor pe care o promovăm împreună.

Acest interviu a fost realizat de Nicoleta Poganu în cadrul campaniei „Persoanele cu dizabilități și prietenii necuvântători”.